Influenţa mass-media asupra violenţei verbale şi psihologice şcolare

Interviu realizat cu un elev de 17 ani de la un liceu ieşean. Elevul provine din mediul rural şi este de sex masculin. Momentul ales pentru interviu: o mini-vacanţă şcolară (elevul se afla în cadrul unor ore de pregătire suplimentară pentru Bacalaureat). Locul desfăşurării: o clasă a Liceului „X” din Iaşi (alta decât cea în care îşi desfăşoară activitatea şcolară în mod obişnuit elevul). Prezenţa altor persoane: nu au fost prezente pe durata interviului alte persoane. Gradul de cooperare: subiectul a manifestat o atitudine participativă pe tot parcursul înregistrării.

Richard Constantinescu

Pentru început, vorbeşte-mi câte ceva despre familia ta.

Despre părinţii mei? Tatăl meu lucrează la Poliţia Comunitară iar mama a fost plecată în străinătate şi acum este casnică până ce-şi caută un loc de muncă. Mama n-a dorit să se implice în… adică nu se ocupă ca cei de la ţară… pur şi simplu e mai rentabil să locuieşti la ţară… Activităţi agricole nu desfăşurăm… nici n-avem timp şi nici nu… nici nu suntem obişnuiţi.

Eu am 17 ani şi sunt în clasa a XII-a, la Liceul „X”, specializarea Ştiinţele naturii. Mai am un frate mai mic, în clasa a IX-a, 15 ani. Ne înţelegem bine cu părinţii, e comunicare între noi şi ne spunem problemele, cum să spun, deci… dacă este o problemă în familie se discută şi cu noi ca să ştim despre ce-i vorba, deci nu ne ferim unii de alţii, sau să ne uităm urât sau să vorbim urât. Nu.

Ce poţi să-mi povesteşti despre relaţia pe care o ai cu părinţii?

Da… De exemplu, cum e acuma vârsta, cel puţin la mine sau la fratele meu că a-nceput şi el… vrea o discotecă, o… să mai iasă şi el cu prietenii… nu chiar tot timpul… Tata mai are câteva reţineri. Nu-i impune să nu se ducă da-i spune: „Vezi că-i mai bine aşa, că mai ai şi şcoală”. Cel puţin el nu prea învaţă aşa… extraordinar şi îl mai ţine un pic din frâu. Eu am avut, pot să spun, un pic de libertate, că am şi-nvăţat, am… am… am împăcat amândouă: şi şcoala… şi când era distracţie era şi distracţie, când e de şcoală e şi de şcoală. Pot să spun aşa un pic că tatăl meu e mai… nu mai rece, mai… e cu picioru-n prag, adică să nu ne scape din frâu pe amândoi, ca să spun aşa, să ne ţină un pic…. Nu-i rece nu noi, m-am exprimat eu greşit dar… ne spune: „Băi tată, uite, e mai bine aşa că, totuşi, trebuie să termini şi tu un liceu” sau fratelui meu: „Măi tată, nu te du acolo, stai şi învaţă că nu e bine”. Şi dacă nu face cum spune el, printr-o predeapsă, nu să-l bată sau… de exemplu nu-i mai dă voie la calculator. „Tată azi eşti limitat, n-ai voie la calculator şi nu mai stai”, „Azi nu-mi ieşi din casă, stai şi înveţi. Să te văd eu că înveţi”. Nu-l bate, nu ne bate. Niciodată nu m-a bătut… nici pe mine, chiar dacă am avut o notă proastă la şcoală. A vorbit frumos, a înţeles, poate că şi de asta nici nu are cum să recurgă la violenţă că niciodată nu ne-a bătut. Nici pe mine nici pe fratele meu. Indiferent. Că fratele meu e un pic aşa mai… năstruşnic să spun aşa, dar l-a mai temperat prin vorbă bună şi prin mini-pedepse, de astea… să spun aşa…

Cum se adresează părinţii în cazul în care intervin unele probleme?

Dacă ne înjură? Nuuu. Cel puţin… nuu… Tata nu. Nici mama nu ne-njură de sfinţi, de… nu… E comunicare şi vorbim unii cu alţii. „Băi tată, uite, am luat o notă proastă azi la şcoală”. Bine, ca orice părinte: „Da de ce-ai luat-o, da de ce… da de ce n-ai învăţat sau de ce n-ai fost cuminte şi ţi-ai luat nota aia?”. La mine n-au fost probleme, cel puţin din partea mea. La mine i-am spus tot timpul ce note am, ce se întâmplă la şcoală… Fratele meu e un pic mai… na, aşa e el… l-a mai temperat acum cu liceul, l-a mai… nu ştiu poate a avut şi un anturaj aşa mai… cum să spun… mai neadecvat… cu copii mai…

Unde ai urmat clasele primare? Cum ai descrie relaţiile dintre colegi?

Am făcut clasele I-IV la Miroslava. Eu sunt din mediul rural, din Miroslava. E la 13 km de Iaşi. Cum era la şcoală? Copii mai săraci care nu au posibilităţi la fel ca şi ceilalţi erau oarecum marginalizaţi. Se făceau glume pe seama lor. Ei se simt prost şi ajung să se închidă în ei şi cred că ajung la un moment dat să aibă şi probleme de comportament. De exemplu pentru faptul că se gândesc că nu sunt ca ceilalţi, că poate nu sunt acceptaţi sau că nu vor fi niciodată… Na… Copilul care este inferiorizat sau care este dat la o parte oarecum, ajunge să aibă reacţii de astea agresive chiar şi atunci când i se pare lui că te uiţi ciudat la el sau când îi spui: „Dă-te un pic mai încolo”, chiar dacă tu poate nu ai nicio intenţie să-l răneşti sau să-l dai deoparte. Şi sunt destul de frecvente astea… Mai ales la ţară unde nu toţi sunt egali: unii au mai mult, alţii n-au ca ceilalţi, cei mai mulţi nu au şi atunci… normal… se ajunge la discriminare… Chiar şi din partea profesorilor. Şi ei îi privesc cu alţi ochi pe cei care sunt mai cu tupeu care… îi apreciază… îi admiră pentru chestia asta. Şi atunci, ceilalţi văzând că nu au ajutor nici din partea profesorilor, nici din partea colegilor se închid în ei, au divese reacţii… Sunt cam doi-trei dintr-o clasă de 18-19… depinde… Profesorii se leagă nu numai de asta ci şi de faptul că nu învaţă bine. Ştiţi cum e la ţară: unii se descurcă, alţii nu sunt în stare nici să lege o propoziţie… pentru că… na… nu ştiu… depinde şi de chestiile din afară, pentru că la ţară se mai întâlnesc copii şi-nafara şcolii, fiind un mediu mai restrâns, şi atunci… unii sunt puşi de părinţi să facă anumite treburi, ceilalţi îi văd şi râd la şcoală de ei şi de la chestia asta se porneşte la o întreagă luptă între ei…

Dintr-a V-a până-ntr-a VIII-a am făcut la Şcoala „Z”, 38 parcă… La „Z” aici am fost o clasă de băieţi. Erau pe profil sportiv, de fotbal. Clasă de fotbal. Aveam nişte colegi care erau un pic mai… na… nu stiu, nu prea aveau ei şapte ani de-acasă. Mai vorbeau urât şi cu profesorii. Uneori unii profesori, care erau aşa un pic mai… poate, nu ştiu, erau în primul an când predau… Erau şi ei un pic mai reticenţi. Colegii ăştia vorbeau urât chiar câteodată cu ei. Na. Acolo pot să spun că a fost cam rău din punctul ăsta de vedere. Plus de asta aveam un diriginte care… nu pot să-l numesc diriginte că… de aia pot să spun că n-am… n-am avut parte de aşa ceva, dar unii colegi de-ai mei, luau… bătaie aşa… să spun. Venea c-un umeraş la oră şi depinde ce note aveau, le mai dădea la palmă. La ăia mai răi. Dar eu n-am avut parte pentru că… na… nu mă laud, dar eram printre cei mai… aşa… mai cuminţi şi mai… care-mi vedeam de treaba mea în clasă şi plus de asta am fost şi şeful clasei, într-o clasă de băieţi şi na… că trebuia măcar doi-trei să fim mai… mai răsăriţi şi mai luau bătaie băieţii acolo pot să spun. Un umeraş şi câteodată câte-o palmă le mai dădea aşa… Pe o parte pot să spun că le-a ajutat, i-a mai trezit aşa, chiar dacă… nu-i bătea… tare, le mai dădea aşa… na… erau ei cam nesimţiţi şi cu profesorii şi cu ceilalţi copii de prin şcoală care erau pe acolo, dar… na… i-a dus pe toţi la liceu. Chiar toţi au intrat la liceu. Şi au învăţat.

Şi găseşti o justificare pentru acest comportament? Vezi utilă pedeapsa aceasta?

Nu utilă… nu pot să spun… Poate… şi mi se pare o formă de violenţă, că nu se face aşa ceva în şcoli, să vii cu un umeraş să baţi elevii. Sau să-i prinzi pe afară şi „De ce nu eşti la ore?” şi să-i iei la bătaie. Nu la băiaie. Le mai dădea câte-o poacă peste cap sau… ceva de genu’…

Cum a fost trecerea la un ciclu superior de studiu?

La liceu? Suntem 26 în clasă. La început, în clasa a IX-a eram 25. Mai puţini băieţi decât fete. Parcă aşa. Majoritatea sunt din Iaşi în clasă. Majoritatea. De la ţară nu ştiu exact câţi colegi sunt. Suntem doi sau trei băieţi restul fete. Dar sunt vreo şase-şapte care stau pe la cămin. Eu şi cu o colegă de-a mea din Leţcani cred că suntem singurii care facem naveta în fiecare zi. Sunt aproape localităţile de Iaşi.

Ai simţit că eşti tratat diferit de colegii tăi care erau din Iaşi?

Mmm… În primii ani… mulţi colegi din Iaşi fac chestia asta. Nu pot să spun că am avut aşa… Adică, eu nu am simţit. Şi nici nu s-a uitat cineva urât sau să nu vorbească cu mine… din contră… Dar cu o colegă… da. Pot să spun că da. Dar să vă spun ceva: Miroslava propriu-zis nu este chiar „de la ţară”. De la ţară avem colegi, de departe adică… aceştia aveau un alt mod de a se îmbrăca, de a vorbi… Erau luaţi în râs, erau discriminaţi, dar nu neapărat… Pentru că erau diferiţi… În clasa a IX-a şi a X-a, că am avut o colegă de la Holboca, nu ştiu ce aveau colegii din clasă cu ea… Se mai luau de ea că e de la ţară, că miroase urât câteodată, că de ce nu se spală, că de ce… Ea îi ignora, nu le spunea nimic, îi lăsa în pace. Câteodată, de nervi, mai ţipa la ei şi le spunea s-o lase în pace, dar…

Şi-au schimbat colegii modul de a privi? S-a diminuat „distanţa” aceasta?

În timp nu pot să spun că s-a diminuat. S-a pus problema asta şi la şedinţa cu părinţii, şi diriginta a vorbit cu noi. Cei care o făceau să se simtă prost pe colega aia a mea au zis: „Da, lasă că nu mai facem, nu mai spunem”, dar ei la ore tot aşa făceau. Şi în pauze tot se luau de ea. Când aveau ocazia şi o vedeau se luau de ea. Nu tot timpul, dar…

Se observă şi la voi – cei care locuiţi mai aproape de oraş – faptul de a vă privi colegii diferit chiar dacă sunteţi ca şi ei din afara Iaşului?

Depinde de persoană. Nu ştiu… Dar… influenţa celorlalţi şi faptul că vezi că ceilalţi tot râd de ei… te face la un moment dat să râzi şi tu, chiar dacă nu vrei sau zici că o faci în glumă, dar chestia asta tot se accentuează pe parcurs şi ajungi într-adevăr să… Fetele sunt mai mult luate la mişto, noi… băieţii în general ne impunem altfel… S-a format un grup cu activităţile lui… care s-a izolat în timp, adică ei nu socializau cu noi, nici noi nu socializam cu ei… Rar… unii colegi vor să provoace pe cei din acest grup. Într-o zi, un coleg i-a luat sacoul altui coleg, care era dintre aceştia… şi l-a aruncat pe geam… s-a iscat o ceartă… şi nu numai… a venit un profesor şi i-a potolit…

Profesorii fac diferenţe sau favorizează pe unii elevi?

Profesorii nu fac diferenţe. Profesorii nu. Cel puţin la noi în şcoală n-am observat să se facă diferenţe între elevi sau… Bine că… diferenţe… în ce sens… nu înseamnă că dacă eşti de la ţară eşti mai prost sau… nu… nu s-au făcut. Poate doar în clasa a IX-a o profesoară de informatică a făcut o chestie de genul ăsta: „Hai, ajută-mă tu că eşti din oraş şi ştii mai bine şi ai calculator acasă şi… ea nu ştie că…”. A fost colega asta a mea, care am dat-o de exemplu, care era un pic… supărată pe colegi din clasă… Da… s-a creat atunci, dar.. pot să spun că într-a XI-a şi-a XII-a nu… În clasa a IX-a şi a X-a… Poate nu ne cunoşteam noi prea bine. Profesorii nu ştiu… Nu pot să-mi explic de ce. Deci se întâmpla aşa ceva. S-a întâmplat odată ţin minte. Atât. N-am fost atent tot timpul dacă… Nu ştiu. Eu am fost acceptat de colectiv şi colectivul nu a avut nimic cu mine.

Influenţe de tipul – manipularea unei relaţii de prietenie de către cineva din afară ai observat?

Facem parte din cam aceeaşi clasă socială. Adică părinţii noştri. Unul sau doi părinţi sunt patroni… Şi… ca în orice clasă, să spunem… este un elev care este lider… oarecum… dintr-un anumit punct de vedere: ori pentru că are mai mulţi bani, ori pentru că „Uite ce maşină are”, ori pentru „Uite părinţii lui ce fac”… poate că nu se impune neapărat, dar şi prin comportamentul lui şi prin faptul că ceilalţi îl văd ca fiind superior, el devine un lider… care ar putea avea un prieten. Ceilalţi, poate fiind invidioşi, vor încerca să-l elimine pe acel prieten. Se întâplă des…

Apoi, a venit un coleg în clasa a XI-a… din afara şcolii… nu din liceu de la noi, a venit de la alt liceu. Eu pot să spun că poate am aşa o… şi am şi acum o relaţie de prietenie cu câteva colege şi cu câţiva colegi. Deci… avem aşa un grup al nostru să spun. Şi a venit el… a fost chemat la un majorat de o colegă de-a noastră care făcea parte din grupul nostru… atunci… colega mea… prietena mea… suntem şi prieteni… nu ne înţelegeam aşa bine… Şi el ca să… îi plăcea de fata respectivă lui… şi ca să caute discordie între mine şi el, că nu prea înţelegeam cu el bine deloc şi nu mă agreea, căuta fel şi fel de motive: „că eu nu-s bun pentru grupul lor…” şi… „că am vorbit urât despre fata de care-i plăcea lui” şi… „că m-a chemat pe mine la majoratul ei…” şi aşa… Şi a încercat oarecum, în câteva săptămâni cât a stat el în clasă, cât a venit… că nici nu avea o săptămână sau două şi a fost invitat… Deja încerca să se integreze el în grupul ăla a nostru care îl aveam mai restrâns şi a încercat într-un fel sau altul să mă-ndepărteze pe mine prin nişte vorbe aruncate aiurea, aşa… şi fără sens, care n-aveau nicio legătură cu ce spunea el şi ce s-a întâmplat…

Vi se par unii colegi diferiţi de voi şi în consecinţă să-i consideraţi „ciudaţi”?

De exemplu a mai venit acum într-a XII-a un alt… coleg de-al nostru… A venit de la Liceul „Y” parcă… Dar… el e un pic aşa… mai… nu ştiu. Părerea mea… acum… E cu religia… caută să… nu înţeleg… şi nu-l înţelege nimeni prin clasă şi de asta poate-l… Nu ştiu, nu prea… El a vrut să se integreze la fel ca colegul ăsta al meu dintr-a XI-a… a vrut să se integreze şi el în grupul ăsta a nostru că vede că ne înţelegem bine, ne ajutăm… Vine la oră, vine cu fel şi fel de cărţi religioase, el nu crede că… adică crede că există Dumnezeu dar… nu pot să spun… că n-are nicio religie. El spune că crede în Dumnezeu dar… nu spune că… nici ortodox, nici creştin, nici catolic, nici… e aşa… Vine cu tot felul de explicaţii despre religie: „că să vedeţi că aşa e… că Dumnezeu e aşa…”. Nu ştiu ce caută el, ce scop are dar… nu prea e agreat aşa de colegi. Bine, acum, mai nou a cam lăsat-o mai moale cu prostiile astea şi a mai… s-a mai integrat aşa în colectiv.

Îl ironizaţi?

La început da! Acum nu-i izolat, din contră… a văzut şi el că cam greşeşte cu explicaţiile lui care le dădea prin clasă şi cu vorbele care le spunea despre religie, nu ştiu. Acum, mai nou văd că se înţelege mai bine cu noi… colectivul. Dar tot aşa… A încercat să se integreze în colectiv, a vrut să scoată… să scoată din grupul ăsta a nostru vreo doi membri… să spun aşa… şi până la urmă… nu… n-a reuşit. Nu ştiu, e aşa mai diferit… nu ştiu ce se întâmplă cu el de e aşa. Are tot felul de concepţii despre religie şi chiar la o oră de psihologie a încercat el să ne explice… l-a lăsat şi dom’ profesor, l-a lăsat să ne explice ce e dragostea faţă de Dumnezeu şi a stat o oră la tablă şi ne-a explicat el ce-i dragostea faţă de Dumnezeu. Nu ştiu… El aşa… în sinea lui e băiat bun… na… şi acum, mai nou, v-am spus, s-a mai integrat el aşa în colectiv şi vorbeşte cu noi, nu… Dar înainte era poreclit… era… Care-i spuneau Pocăitu’, care-i spuneau Sectantu’… Îi spuneau şi de faţă cu profesorii…

Şi ce reacţie aveau profesorii?

Unii râdeau, alţii nu ziceu nimic. Nu ştiu… noi ne amuzam pe seama lui… Mai sunt porecle… Suntem în clasă mai graşi, mai slabi, mai înăltuţi, mai micuţi… mai ales băieţi… Şi normal că-ţi permiţi ca unui coleg mai slăbuţ şi mai micuţ şi mai… să-i faci o glumă proastă pentru că ştii că nu are cum să reacţioneze. Nici verbal… pentru că nu poate, nici fizic… cu atât mai puţin… pentru că… na… nu face faţă. Şi atunci normal că ai găsit mascota şi-ţi baţi joc de ea pentru că… mai trece timpul…

Scandalurile din mass-media îşi găsesc reflectarea şi în clasă? Discutaţi cu profesorii asemenea subiecte?

Deşi nu mă interesează prea mult, cum se uită mama mai ales… când văd pe unele posturi vreun scandal, mă uit… doar ca amuzament… pentru că te amuză la un moment dat să vezi ce s-a mai întâmplat. De exemplu… discutau fetele în clasă… s-a întâmplat când a fost cearta dintre Monica Columbeanu şi Oana Zăvoranu… atunci s-a comentat: „Uite ce s-a întâmplat!” Poate când eram mai într-a IX-a sau a X-a discuţiile despre scandalurile de la televizor erau mai dese… dar acum nu…

Cu profesorii?! Mmm… Da… mai discutăm… cu unii profesori. Avem un anumit profesor care… bineînţeles că nu îşi face ora… şi tot timpul discută despre politică… mai ales vorbea când era lupta dintre Băsescu şi Geoană… La început prin clasa a IX-a şi a X-a ne plăcea de el… acum… ne-am dat şi noi seama că sunt părerile lui, expuse într-o viziune proprie, care nu coincid cu părerile noastre. Îl ascultăm… îl mai ignorăm… Nouă ne convine că nu facem ora. Dar… în rest, nu cred că are mare importanţă ce spune el…

Recunoşti în limbajul colegilor expresii folosite în anumite emisiuni sau gesturi pe care mass-media le-a identificat la unele „vedete” şi le prezintă constant?

Da. De exemplu emisiunile astea de divertisment gen Mondenii, Cronica cârcotaşilor sau unde sunt imitate anumite persoane… şi au diverse expresii pe care le mai folosesc şi colegii noştrii… tot în spirit de glumă. Dar… la urma urmei este într-adevăr influenţă… da… se poate spune şi aşa… Un coleg de-al meu îl mai imită pe Gigi Becali, se mai ia cu un profesor care nu-l suportă deloc şi-l mai supără aşa la oră şi îi mai aminteşte de el… îi mai arată din gesturi… sau îi mai răspunde ca el… Cum să spun… mai supără pe profesor… nu-i place deloc de Gigi Becali… şi colegul ăsta al meu îl mai supără cu vorbe de-a lui… Cred c-o face şi din glumă, din amuzament într-un fel… poate şi profesorul îi dă voie… cred… şi-i dă voie să se manifeste aşa în clasă. Mai zice în pauze la câte un coleg: Zdreanţo care eşti tu zdreanţă şi tot colegul ăsta a meu îi mai spune altuia, care zice că n-are bani să meargă cu noi pe undeva: Săracule!… cum mai spune Nikita la câte unii la televizor…

Mai e un alt coleg care e tot aşa mai… năstruşnic… îl imită mereu pe Mircea Badea… foloseşte expresii de-a lui, gesturi… îşi aruncă telefonul pe bancă aşa cum face el la emisiune…

Tot legat de Mircea Badea… Am avut un caz în clasa a IX-a sau într-a X-a. Un coleg de-al meu s-a certat cu un alt coleg de-al nostru din clasa a XII-a. Atunci s-a recurs la violenţă. S-au bătut pe hol… Nu se băga nimeni… Trecuse şi un profesor parcă… şi se ferea… că se strânseseră mulţi şi parcă… ştiţi că era atunci un meci între Mircea Badea şi Doroftei… strigau unii colegi: „Dă-i în gura presei!”…

Când mai vin colegii bine dispuşi şi se mai uită la vreo emisiune din asta mai începe să zică în clasă: Fato!… În puii mei!… ori îl mai fac pe Fernando de la Caransebeş… Dar nu tot timpul… rar…

Folosiţi nume ale unor personaje care apar la televizor ca să-i porecliţi pe colegi?

Da… că am mai vorbit de porecle. În campania electorală unuia îi ziceau Băse. Adusese cineva un ziar… că semăna un coleg cu cel de la maghiari… şi i-au zis Unguru. Şi e unul de-i mai zic Piticu’… ştiţi… e… un… unul mic care joacă… şi în filme… şi apare pe prima pagină la Cancan… Porecle… Doar două-trei aşa… Dar puse rar… şi în glumă… Am un băiat aşa care-i mai puţin aşa… e mai… se comportă ca o fată… adică nu ca o fată… e mai aşa… nu ştiu… Când jucăm băieţii fotbal e mai… se fereşte, dacă se loveşte vreun pic… plânge… şi băieţii au început să râdă de el şi tot îi spuneau Fetiţă sau făceau mişto de el cum face Bendeac de Mircea Solcanu la Antena 1… Fetele îi mai zic… că îl cheamă Andrei… şi îl porecleau Andreea. Na… din cauza asta. Când se mai lovea plângea sau… şi avea nişte gesturi aşa mai… nu de băiat… şi râdeau băieţii de el. Şi profesorii mai sunt porecliţi… În fine…

Există colegi care bârfesc la profesori?

Tot ce este posibil. Eu nu am făcut aşa ceva dar… Eu personal nu ştiu. Este posibil ca la un moment dat la noi în clasă să fi fost… să zicem… anumite persoane care să fi „colaborat” cu profesorii… Atunci când un profesor vede că este un grup mai restrâns care face anumite lucruri şi ca să afle… normal că apelează la cineva din acel grup… în ideea că poate acea persoană ar punea să spună ceva. La un moment dat am bănuit şi noi… am avut… na… ne dădeam cu părerea: „Uite, posibil el sau posibil ea”, dar nu am făcut un scandal sau ceva de genul ăsta… pentru că… na… asta este, se întâmplă peste tot ca un coleg să bârfească pe altul, un profesor să aibă preferaţi şi să aibă… oameni care să-l „informeze”…

Mass-media prezintă destul de frecvent ştiri din şcolile româneşti, în care se prezintă cazuri de elevi care se şantajează cu diverse imagini postate pe internet. Cunoşti asemenea practici?

Da… Sunt în clasă colegi care… joacă jocuri de noroc, pariuri sportive… şi un coleg sună chiar şi în oră alţi prieteni să afle informaţii… alt coleg l-a filmat. După ore i-a cerut în schimb o sumă de bani ca să nu arate filmul profesorilor sau să-l pună pe net. I-a dat banii… pentru că riscul era destul de mare pentru persoana în cauză…

Şi la alte clase am auzit de înregistrări. Eram anul trecut în clasa a XI-a şi am auzit că s-a întâmplat la noi în liceu la nişte elevi de-a şaptea sau a opta… nu ştiu… un băiat şi o fată au întreţiut relaţii sexuale în baie şi au fost filmaţi… din câte am înţeles de către nişte prieteni ai băiatului ăla… băiatul ştia că va fi filmat, fata nu ştia… şi s-a postat pe internet chestia asta sau trebuia să fie pusă pe internet… nu ştiu ce s-a mai întâmplat. Ne-a povestit un profesor de fizică care era cu bârfele la zi şi ne punea la curent.

Furtul între colegi este un fapt întâlnit în acest liceu?

S-a întâmplat… S-a furat… Singurele două cazuri de furturi de la noi din clasă că altele nu au mai fost… un fost coleg de-al nostru, care nu mai este în clasă cu noi, a furat două telefoane de la acelaşi coleg. Nu ştiu de ce… Din sala de sport. Din vestiar de la băieţi. Poate că colegul ăla a nostru avea şi probleme cu familia, cu banii… şi poate şi de asta a recurs la gestul ăsta. A furat un telefon care costa cât de cât şi… după ce l-a furat la două-trei zile nu ştiam, dar în timp am aflat toţi că el l-a furat. Chiar dacă i-am fi spus colegului cine i-a furat telefonul, el nu prea avea ce să facă… pentru că colegul care i-a furat telefonul era… nu ştiu… mai bine privit în grup… sau mai tupeist… sau… Na… Poliţia încă n-a găsit încă cine, nici nu ştiu dacă şi-a dat seama… sau a descoperit că el… Al doilea telefon l-a furat tot de la aceeaşi persoană. Dar atunci nu s-a mai făcut plângere. Colegul ăla al nostru n-a mai făcut plângere sau să se mai ducă la Poliţie… Toţi râdeau de el: „Mihai nu-ţi mai lua alt telefon, că ţi-l fură şi pe ăsta!”. Ţinând cont că colegul ăsta nu poate să facă nimic… el e şi mai mic de statură, e şi mai puţin dezvoltat… Nu prea are cum să riposteze nici verbal, nici fizic. Normal că toată lumea îşi permite să râdă de el…

Care sunt sursele de informaţie în familia ta? Sunteţi interesaţi de scandalurile din mass-media?

Părinţii mai mult se informează de pe la televizor şi de prin ziare. Mama nu… Tata el mai ia… mai cumpără… şi din cauza serviciului… mai se uită la un ziar, mai… când nu prea au treabă la Poliţie. Tata mai citeşte ziare. Şi mama… dar mama mai mult pe la televizor… la radio… că ea stă acasă şi când e la bucătărie ascultă radio. Are un difuzor de ăla vechi… ascultă… Radio Iaşi la el… În rest se uită la Antena 1 după-amiaza, mai schimbă pe Ştirile de la 5… că… dacă e şi tata comentează amândoi… Eu mă mai râd cu frate’miu de ei… şi mai ales de tata care zice: „era ordine în ţară înainte, pe vremea lui Ceauşescu! Miliţia era Miliţie dom’le!”… S-au uitat şi m-am uitat şi eu… că se vorbea în clasă a doua zi… la Elodia… Adormeau ai mei la televizor şi mă uitam până târziu… de uneori nu prindeam prima oră la şcoală… că nu puteam să mă trezesc… Veneau în clasă colegii: „Aţi văzut, a găsit-o pe Elodia!”, „N-au găsit-o”!

Aşa am mai vorbit în casă… cum a fost cu AH1N1… virusul ăsta… atunci s-a mai discutat un pic prin casă… să facem sau nu vaccinul, dacă-i bine să-l facem sau nu… dar aşa… aceleaşi lucruri… Ne-am uitat când a fost în campanie la Naşu’… când a fost faza aia cu pumnu’ cu Băsescu… şi la Dan Diaconescu… mă uitam şi eu… În clasă mai discutăm doar când se mai întâmplă ceva… aşa interesant ca subiect… dar nu dăm mare importanţă… vorbim o pauză-două şi după asta nu…

Cât timp acordă privitului la televizor colegii tăi?

Mmm… Cam o oră-două… restul la calculator sau mai ies prin parc cu prietena sau prietenii… se mai plimbă, se mai… Avem un coleg care foloseşte televizorul toată ziua… inclusiv când învaţă…

Şi îl percepi altfel faţă de alţii colegi?

E mai agresiv în limbaj, încearcă să atragă atenţia. Asta fac mulţi dar el parcă îi întrece pe toţi…

Consideri că există violenţa verbală între elev şi profesor sau chiar între profesor şi elev?

Să spun aşa: la noi faţă de profesori… nu. Dar la profesori… da. Dar tot aşa… nu mare violenţă… mare violenţă?!… în glumă…na… Eu o percep ca o glumă ce fac ei. Şi pot să spun că da… avem un profesor care mai face aşa glume cu noi… mai vine cu ziare la ore şi ne mai arată din ziare… Are şi un limbaj destul de agresiv când îşi exprimă părerile… Ne spune… mă refer când mai se ceartă cu vreun coleg: oligofrenule sau ne înjură… depinde de starea lui de spirit. Dar noi ne-am obişnuit cu el. Ştim că o face mai în glumă, mai în serios… Mai spune: prostănaci… dar nu ne bate nu ne… Ştim că aşa este el: aşa a făcut până acum aşa va face şi de acum încolo… Se poate să fie un bun profesor, se poate să fie un bun pedagog, dar… el nu a făcut cu noi ore… poate să ştie materia sau poate nu… nu avem de unde să ştim… N-am făcut ore cu el… ore propriu-zis, să ne predea, să ne asculte. Ne-am dat seama că face asta în spirit de glumă… e modul lui de a-şi impune respect… nu-i prea reuşeşte dar pe noi ne amuză.

Sau spre exemplu cu colegul ăsta al meu, care vă povesteam de Gigi Becali, mai râde cu el, îl mai înjură aşa… nu ştiu cum îl înjură… cât de adevărat sau cât de în glumă îl înjură… dar nu-i dă mare importanţă profesorul la elev…

Vi se cer bani sau diverse bunuri de către profesori?

Nu ştiu… La noi în clasă nu… Am auzit că la alte clase profesorii mai zic înainte cu câteva zile că o să fie ziua lor… şi elevii să vină… ştiţi… În clasa noastră nu se întâmplă. Dar a fost un caz… nu aşa… de care ştiu eu… o profesoară ca să-i treacă pe câţiva colegi… care erau în situaţii de corijenţă… ca să nu-i mai asculte şi să le mai pună notă şi aşa… le-a zis să strângă bani şi să ia un calculator… cică să-l premieze ea pe un copil… ei au înţeles… dar le-a convenit… vă daţi seama…

Şi cum a spus acest lucru elevilor?

N-a spus în clasă. Ea a spus la doi-trei: „Vezi, cutare… cutare… să se ducă şi să facă”.

Cazuri asemănătoare s-au mai întâmplat?

Ăsta e singurul caz, dar nu-l văd aşa ca… N-am mai auzit de bani să se dea să se treacă clasa sau să vină părinţii să dea pe ascuns. Şi nici nu ştiu dacă s-a întâmplat aşa ceva prin clasă sau prin şcoală. Nu ştiu… poate prin şcoală da… dar la noi în clasă nu.

Calculatorul îl foloseşti şi pentru a te informa?

Cu colegii ne mai invităm la câte un joc în reţea. Dar asta rar. Când mai avem şi noi timp liber. Chiar astăzi am auzit prin clasă colegii că spuneau de-un joc: „Da’ n-ai intrat pe severul ăla?”, „Da de ce n-a mers?!” sau… Nu ştiu. Dar… eu nu mai sunt cu jocurile pe calculator. Doar dacă intru aşa un pic… mă mai uit la vreme la… mai citesc ziarele pe calculator din când în când sau mai stau pe messenger… Atât. Când am timp…

Se vorbeşte în presă şi la televiziune cum că protecţia asigurată de firmele de pază în licee ar fi ineficientă şi că uneori se ajunge de la replici dure între elevi până la violenţă fizică. Ce poţi să spui despre asta privitor la liceul în care înveţi?

Siguranţa la noi în şcoală nu mi se pare deloc… bună. Am vrut odată să fac… să dau un exemplu conducerii şcolii sau… să chem nişte persoane străine să demonstrez că nu este pază şi protecţie în şcoala asta. Că eu nu sunt de acord şi colegii la fel nu sunt… să plătim gardianul. Ne tot cere bani atâta… Pe mine nu mă încălzeşte cu nimic… n-am niciun sentiment de siguranţă că stă el acolo la poartă şi… Să vă spun că vin unii colegi mai cu tupeu şi intră cu băieţi care nu sunt de la noi din şcoală şi gardianul nu zice nimic? Cand era altul… că tot îi schimbă mereu… şi nişte fete se băteau în curte şi altele le făceau poze, nici nu s-a ridicat să vadă măcar ce se întâmplă. Probabil că se tem şi ei că sunt băieţi de prin cartier care mai intră în şcoală şi se mai leagă de fete… şi dacă se bagă… doar ştiţi că au arătat odată la televizor ce bătaie şi-a luat un gardian după ce s-a legat de un şmecher din Bucureşti… Chiar dacă sunt camere de supraveghere… nu… Pot să demonstrez la orice oră că pot să aduc persoane străine în şcoală şi nu se întâmplă nimic. Ne bate mereu la cap: „Aduceţi bani la gardian! Că gardianu’ncolo, că gardianu’ncoace”. Pur şi simplu ne cere o taxă de 25 de lei pe semestru sau pe an… nu mai ştiu. Nici nu mă interesează că eu nu sunt de acord să plătesc. De la toată şcoala se adună, îi face un salariu lui… nu ştiu. Dar pentru mine nu prezintă nicio siguranţă gardianul sau chiar şi camerele… îs puse aşa doar să fie… că se vorbeşte de violenţă în şcoli la televizor şi să se asigure şi ei… Cum vă spuneam, nu văd cu ce mă încălzeşte gardianul ăla că stă acolo şi cică… are grijă de noi. Ce gardian e ăla care îl înjură şi fetele? Chiar am să fac experimentul de care am zis şi să aduc pe cineva în şcoală şi fictiv să se ia de cineva… să nu recurgă la violenţă ci pur şi simplu să văd dacă îl bagă cineva în seamă dacă… Eu nu sunt de acord deloc cu gardianul ăsta şi banii pe care trebuie să-i dăm sau…

Sugerezi că aceşti bani nu ar ajunge la el?

Da… Chestia e că nu cred că banii ajung chiar în totalitate în buzunarul gardianului… că-s destui bani… dacă stăm şi calculăm. Chiar stăteam şi discutam într-o zi cu tatăl meu şi discutam chestia asta despre gardian că nu sunt de acord să-l plătesc. Făcusem noi aşa un calcul… de bani… că nu toţi intră la el… că… e o sumă importantă totuşi… Să vă mai spun ceva. Tatăl meu a venit într-o zi la şedinţa cu părinţii, era mai târziu, cam pe la şase seara şi a văzut un… aşa să spun… un episod urât: gardianul dădea brichetă unei eleve să-şi aprindă ţigara. Bine, îi mai povestisem eu înainte că nu prea stă el la poartă, că nu intervine când se mai înjură sau se bat colegii prin şcoală, că mai cere ţigări, că nu ne mai controlează la ecusoane sau la carnete şi… tatăl meu văzând acest gest al gardianului… să dea brichetă fetei să-şi aprindă ţigara… l-a cam supărat aşa… să spun. Şi m-a întrebat: „Băi tată, dar tu plăteşti gardianul, că eu l-am văzut că nu face ce trebuie?” Poate că-i şi poliţist şi ştie cam ce-ar trebui să facă cineva în domeniu. I-am zis: „Tată nu sunt de acord să-l plătesc pentru că nu mă simt în siguranţă cu el!” Că-i el, că nu-i el, e totuna pentru mine. Şi n-a fost nici el de acord. Nici nu-l plătesc. La diriginţie ne mai forţează să aducem bani: „Sunteţi singura clasă care nu aţi dat bani pentru gardian!” Şi ne ameninţă: „Vă scad nota la purtare dacă nu aduceţi bani!”

La finalul acestui interviu, ca o privire de ansamblu, cum apreciezi unitatea clasei voastre?

Nu prea am ce aprecia aici… Că se spune o chestie şi se face cu totul altceva… spunem să facem toţi, dar de fapt fac câţiva. Nu… nu pot să spun că e o clasă unită. Este aşa un grup în clasă care… ăla face, ăla trage!… ca să spun aşa. Nu. În multe activităţi dintr-astea nu se implică toţi… nu… şi când vorbim ceva să ne implicăm cu toţii, din contră… câţiva şi cîţiva aceia sunt cei care se ocupă mai tot timpul… Dar nu… nu putem spune că suntem o clasă unită şi asta din clasa a IX-a când ne-am format ca şi colectiv… da… Suntem aşa un mini-grup care mai discutăm cu profesorii, mai ne spunem opiniile…

Îţi mulţumesc pentru acest interviu.

Cu multă plăcere.