Ceva de ascuns

Totul pornit de la un selfie cu Ioana, nepoata mea, în vârstă de 10 ani, fiica demi-sorei mele, Danna. Ea, împreună cu geamăna sa, Ana-Maria, veniseră s-o vadă Sabrina, pe care o știau din fotografii și din conversațiile video pe care le purtasem de la nașterea verișoarei lor. 

Ne-am fotografiat și cei din jur au sesizat asemănarea puternică dintre noi. „Parcă e copilul tău”, îmi spuse Danna. „O voi posta pe Facebook să vedem ce reacții va stârni!” Și am însoțit fotografia de următorul text: „Când îți revezi copilul după mai mult de un deceniu…”. A fost un boom! Sute de aprecieri, zeci de comentarii, mesaje private, telefoane și discuții în diverse locuri de pe planetă. N-a existat zonă a lumii din care să nu primesc întrebări, încurajări și felicitări. Universitari, medici, jurnaliști, fosta învățătoare, prieteni ai prietenilor virtuali au scris și au reacționat abundent îndărătul imaginii: „Doamne, cât de mult semănați!”; „Să vă iubiți și să fiți fericiți!”; „Bună înțelegere și regăsire pe viață!”; „O frumoasă și fericită regăsire!”; „Să o ajutați să-și pună planurile în realizare. Se vede, din fotografie, că e o fetiță inteligentă!”; „Emoții!”; „Magie!”; „Regăsire pentru totdeauna!”; „Să-ți trăiască și să te fericească, felicitări!”; „Pfuaaa! Ce mare și frumoasă e!”; „Sa nu vă despărțiți! Pentru un copil e o mare durere să trăiască fără un părinte! Să aveți parte de bucuria regăsirii, apartenenței și iubirii familiale. Un copil minunat, frumos și inteligent!”; „Unde ai ținut-o ascunsă până acum? Frumoase fete ai!”; „Dacă ți-e surioară, îți seamănă… Copil din flori, nu te știam, de gen. Divorț? N-am auzit.”; „Ați pus lumea pe jar!”. 

REALITATEA CEA REALĂ

Într-o vară, cu mulți, mulți ani în urmă, stăteam cu niște vecini de-o vârstă pe banca din fața scării. Un milițian, care făcea o evidență a celor din bloc, îmi cere să aduc buletinul. Știa, pesemne, că trecusem recent de 14 ani. S-a uitat rapid, și parcă voind să mă învinovățească a spus răstit: „Tată natural!?”. În actul de identitate, la rubrica în care sunt menționați părinții, era trecut numele mamei – Zonia, bunica devenită mamă după moartea mamei, și care mă înfiase, iar în dreptul tatălui – era o liniuță mică neagră. Nici nu știu când a auzit, dar mai ales cum a coborât bunica de la etajul al treilea! Pe cât era de zdrahon, pe atât de tare s-a înspăimântat de reacția bunicii-mamă. Nu mai rețin ce a urmat după acel moment. Dar știu bine ce s-a petrecut în urmă cu trei ani. 

La trei decenii de la întâmplarea cu Organul, liniuța avea să dispară. Nu din buletin și nici din actele oficiale. Ci din realitatea cea reală, aceea din spatele cortinei. La sugestia demi-sorei mele, care avea informații sigure, am trimis o cerere de prietenie unui personaj ce afișa virtual o alură sportivă. I-am scris și câteva rânduri și, ca să scurtez povestea, la puțină vreme, în piața din fața UMF Iași, liniuța prinsese consistență, carne și suflu. Asemenea lui Cuza, care se culcase om obișnuit și se trezise Domn al Moldovei, și Victor s-a trezit, peste decenii, tată și recent bunic. Și, după postarea mea, bunic la dublu, cum i-a spus un amic la telefon, îndată ce a văzut poza fiului regăsit cu fiica regăsită…

IMPORTANȚA UNEI FOTOGRAFII

Chiar și oamenii apropiați au fost bulversați de faptul că am tăinuit existența unui copil vreme și nu mai știau ce să creadă. Cel mai interesant telefon l-am primit de la un doctor din sudul țării.

Domnule Richard, am văzut noaptea trecută o fotografie pe care ați postat-o. Voiam să vă spun că și eu am ceva de ascuns. Dar nu am curaj să spun nimănui. Dumneavoastră ați avut mare curaj!

Și au urmat felicitările și urările conjuncturale. 

O fotografie smintește sau bucură. Te promovează ori te îngenunchează. Privind-o, mulți își suspendă rațiunea și se avântă în valurile emoției. O imagine îi înduioșează pe unii sau te face să fii adulterin în ochii altora. Nu-i cunoaștem și nu vrem să-i cunoaștem pe cei din preajma noastră. Îndată ce-ar dezvălui ascunsul, pe dată ar fi decapitați social. Mulți decupează imaginile unor persoane din trecutul lor, ascunzându-i. Gaura din fotografie cred că îi și face nevăzuți. Alții, asemenea mie, adaugă imagini fotografiilor de altădată, chiar și colate, și fac ascunsul văzut. Transformă liniuța în contur și îi dau culoare. 

Dr. Richard Constantinescu  

Textul integral al materialului publicat la rubrica „Opinii” a săptămânalului Viața medicală, vineri, 15 ianuarie 2021